Lipsa spaţiilor verzi din sudul Bucureştiului a determinat proiectarea şi amenajarea în perioada 1965-1974  a actualului parc al Tineretului, în zona cunoscută sub numele “Cocioc” sau “Valea Plângerii”, la mică distanţă de centrul oraşului.

Prin lucrări de terasament şi modelare a terenului – caracterizat de prezenţa unei denivelări de circa 8-10 m, arhitectul Valentin Donose, din cadrul Institutului Proiect Bucureşti, a reuşit sa ofere o privelişte încântătoare asupra lacului şi a celor trei insule.

Artera principală  descrie o curbă largă, iar aleile rectilinii intersectează axial un mare bazin circular cu apă, punctul central al arhitecturii parcului. Platforma dalată decorată cu grupuri statuare şi parterul curbat încadrat de platani, alături de „Rozariu”  completează atmosfera de linişte şi relaxare.

În incinta parcului este amplasată Sala Ioan Kunst Ghermănescu (fosta Sala Polivalentă) destinată manifestarilor cultural-artistice şi sportive. 

Pistele special amenajate pentru role şi biciclete, mesele de şah, terenurile de tenis, fotbal, baschet şi minigolf reprezintă puncte de atracţie pentru vizitatorii dornici de mişcare.

Datorită reliefului natural şi accidentat, vegetaţia acestui parc este compusă din arbori şi arbuşti foioşi şi răsinoşi, plante decorative anuale, bienale şi perene dispuse în diverse forme: ronduri, rabate, figuri regulate şi neregulate, etc.